Elena Oprea

Cum am ajuns în Pamukkale și unde am fost cazați?

Dacă mi-ai fi spus că un loc atât de mic m-ar face atât de liniștită și fericită ți-aș fi râs în față. Nu credeam că o să-mi fac curaj să pot vedea travertinele de sus, dar uite că printr-o doză de nebunie și curaj, ajungi să faci lucruri nebănuite, lucruri pe care frica ți le răpește.

Am ajuns pe aeroportul din Denizli cu un zbor de oră cu Turkish. Am optat pentru această variantă că nu voiam să luăm autobuzul, dar se poate și așa dacă aveți frică de zbor. De pe aeroportul din Denizli am luat un transfer privat până la hotelul nostru din Pamukkale. De la aeroport până la hotel am făcut aproape o oră și am plătit 20 de euro pentru amândoi. Când am ajuns era deja noapte și nu am apucat să ne dăm seama de nimic.

După ce am trecut prin tot acest proces de verificare de la recepție l-am întrebat pe proprietar dacă putem vedea baloanele de dimineață de la balcon. Acesta răspunde afirmativ și eu mi-am spus un mare: Vezi să nu :)) Sincer chiar nu l-am crezut.

De dimineață, înainte de micul dejun mi-am pus alarma pe la 6:30 dimineața să le putem vedea. Eram foarte obosiți după ziua anterioară și chiar doream să le văd de pe balcon. M-am dat jos rapid ca din pușcă și cu un ochi deschis și unul închis dau să ies pe balcon. Când ies mă trezește cu totul frigul pe care îl simt și îl trezesc și pe Vlăduț. Hai că nu se vede nimic! Ți-am spus că e vrăjeala. Îmi iau geaca pe mine și de data asta ies complet pe balcon căutând baloane cum caută copilașul cadourile în ziua de Crăciun!

Mai să rămân fără aer de bucurie. Uite, baby, sunt pe cer! Chiar sunt baloanele pe cer! Se văd! Chiar nu știu de ce eram așa fericită pentru că nu am avut niciodată acest obiectiv de a merge cu balonul. Dar cum arătau așa pe cer răsfirate mi-au dat o mare bucurie. Nici măcar atunci nu știam că o să fiu și eu acolo sus pe cer și o fetiță pe undeva o să se mire și ea cum m-am mirat eu.

Hotelul la care am stat avea mari probleme cu internetul. Se numea Bellamaritimo. Noi aveam totuși o cartelă cu internet de la Turkcell  pe care am cumpărat-o din Istanbul cu 20 euro. Am avut nevoie de pașaport când am cumpărat-o. Nu avea net bun hotelul, dar a avut o piscină grozavă și un mic dejun și mai grozav. În fiecare zi așteptam să vină clipa să mai gust din el.

Engleza ioc acolo, dar ne-am descurcat. Hotelul era deținut de o întreagă familie de  turci și toți lucrau cu drag și spor ca oamenii să se simtă bine. Am luat și prânzul și cina acolo de câte ori am putut.

Am mai luat și de la supermarket unele chestii: apă și ayran la greu 😀 Prin satul acela ne-am mai împrietenit și cu o doamnă care era top pe goezleme și uite așa am gustat de toate de la toți în aceste patru zile.

În prima zi a fost foarte cald acolo și toată ziua ne-am gândit și răzgândit dacă să mergem de dimineață sau la apus la travertine. Și uite așa a trecut toată ziua că nu eram hotărâți. La cazare ne-am împrietenit cu niște americani nebuni și tot ne băteau la cap să mergem și noi cu balonul. Într-o clipă de nebunie am spus da!

A doua zi trebuia să vină cineva să ne ia la ora 5:45 dimineața. Încă nu-mi venea să cred că am acceptat. Dacă o să am atac de panică la 1000 de metri? Dacă, dacă, dacă… Numai frică îmi dicta că poate am luat o decizie proastă. Prietenii mei de pe Instagram m-au încurajat și asta a ajutat. Am reușit să trec peste aceste gânduri negre și ce să vezi? Era ora 5:45 și americanii mei ne așteptau în mașină. Mașină pusă la dispoziție de agenție.

Era o beznă totală și ne îndreptam spre un câmp plin de baloane. Când am ajuns era numai praf și toate baloanele se pregăteau să se ridice de la sol. Încă aveam emoții. Să ne înțelegem că am frică de înălțimi și asta a fost o ieșire totală din zona mea de confort. Așa mi-am învins toate fricile. Prin inconștiență :))  Văzusem că în balonul nostru o să fie o fetiță care avea maxim 15 ani, nu mai puteam da înapoi oricum. Adică, dacă ea poate, pot și eu și veți putea și voi.

Cât a costat experiența cu balonul, intrarea la Pamukkale și dacă merită să mergi?

Am vorbit la recepția hotelului pentru balon. Ei lucrau cu o agenție numită Peristrema Balloons. Ne-au făcut o programare și a trebuit să plătim 50 de dolari de persoană. Asta pentru că eram în extra sezon și nu erau atât de mulți oameni, dar în general poate ajunge și la 150 de persoană, iar în Cappadocia am auzit că poate ajunge până la 250 de dolari de persoană, exagerat de mult dacă mă întrebi pe mine, dar fiecare cum dorește și cât îl ține buzunarul 😀

Când am ajuns în balon eram 19 persoane. Compartimentele erau destul de mari și toată lumea avea pe rând o priveliște frumoasă deoarece se tot rotea să facem poze cu toții. Pilotul nostru a fost unul experimentat și foarte haios. Pe durata călătoriei ne-a tot filmat cu camera lui și ne-a dat diverse informații. Am putut avea o priveliște asupra orașului antic (Hierapolis) și a travertinelor. Din păcate nu a putut ajunge mai aproape de travertine din cauza vântului, dar am fost mulțumiți de experiență. Nu am avut niciun eveniment neplăcut. Oricum această agenție avea doar review-uri bune.

Am avut doar un singur atac de panică ce mi-a întunecat mintea, în momentul în care am ajuns la 1000 de metri. Atunci au început să apară bătăile intense ale inimii și mă luau toate căldurile. Nu a durat mult deoarece încet, încet am încercat să mă liniștesc și am început să coborâm. Hiu, ce bine! În aer era o atmosferă senzațională. Atât de multă liniște și pace. Răsăritul se vedea superb. Toată lumea era uimită și pozam și admiram și ne miram mereu. Zgomotul intens era doar al flăcării care ne ducea departe.

La începutul experienței am făcut un mic exercițiu pentru a ști cum să stăm la aterizare și să fie toată lumea în siguranță. Cu cât ne apropiam încet încet de sol deja vedeam cum mașinile vin după noi să ne poată ajuta când ajungeam la sol. Au o întreagă echipă care se ocupă de fiecare balon. Aterizarea nu e cea mai ușoară și nu mereu iese cum trebuie în anumite cazuri, foarte rare. E influențată foarte mult de condițiile meteo și cât de bun e pilotul. La noi a fost o zi perfectă, fără vânt puternic. Am coborât imediat deasupra autobuzelor și mașinilor și toată lumea făcea poze cu balonul nostru, mirându-se că era atât de aproape de ei. Aterizarea a fost fără probleme, nu am simțit nimic dureros.

Cum am ajuns la sol a început melodia cântată de Shakira și toată lumea din echipă ne stropea cu șampanie de copii :)) Am ciocnit câte un pahar cu șampanie și apoi am dat bacșiș echipei că așa era tradiția 😀 Acesta era lăsat în pahar după ce terminai de băut sucul că șampanie e mult spus. Apoi ne-au informat că vând filmulețul făcut de pilot cu 20 de euro. Toată lumea a spus că e cam mult și doar un singur om l-a cumpărat. Ne-au mai dat și două diplome de participare și apoi ne-au dus pe fiecare de unde ne-au luat.

Recomand experiența și chiar și agenția cu care am fost pentru că m-au adus în siguranță la sol și totul a fost foarte bine.

Experiența la travertine. Este exact ca pe internet?

Apoi am hotărât să vedem în aceeași zi și travertinele care apăreau peste tot și muream de curiozitate dacă sunt la fel în realitate.

După ce am ajuns acasă am luat micul dejun și ne-am simțit ca niște campioni că am făcut ceva ce părea imposibil, cel puțin pentru mine. Ne-am luat la noi apă și snack-uri și am plecat spre travertine.

Intrarea a fost 25 de euro de persoană și s-a putut plăti și cu cardul. Această intrare include și Hierapolis (orașul antic) care nu prea e băgat în seamă în marketing-ul turcilor, dar și intrarea la travertine.

Nu știu sincer când să vă recomand să mergeți că mie personal mi s-a părut că a fost mereu plin de oameni și de dimineață și la apus. Mergeți când vreți și încercați să vă simțiți bine indiferent de câți oameni sunt acolo. Era plin și noi am ales să mergem dimineața. Chiar dacă nu ne aflam în sezon au fost destui oameni. Ne-am dat seama de la intrare că era plin peste tot de mașini și autobuze.

Am început cu Hierapolis și am rămas uimiți de ceea ce am văzut. Era atât de cald! Nu știu cum e în iulie, dar în septembrie a fost foarte cald. Tot acest oraș antic, sau mai bine spus ce a rămas din el nu este atât de promovat. De aceea recunosc că nici noi nu știam că el există. Credeam că vom vizita doar travertinele.

Din mai multe păreri adunate am realizat că travertinele sunt din ce în ce mai puțin umplute de apă. Și că în trecut erau mult mai multe. Sper ca în viitor să mai avem parte de ele, deși nu prea sunt sigură de asta. Trebuie să vă spun că ajunși în fața lor chiar ești uimit de ele.

Am înțeles de ce i se spunea castelul de bumbac. Bineînțeles că locul nu arăta atât de magic cum arăta pe tot Instagramul, dar trebuie să recunosc că nu era departe pe alocuri. Am surprins și noi niște cadre foarte frumoase. Ca să intri la piscina Cleopatra trebuie să plătești extra 7 euro. În piscină nu ai voie să folosești telefonul și așa îți fac ei poze să mai facă niște bani, doar sunt turci 😀

Când ajungi la ele trebuie să te descalți și apoi ești liber să te plimbi, să intri în ele, să-ți faci câte poze vrei și așa mai departe. Cred că o să las pozele să vorbească de la sine. Experiențele acestea chiar mi-au făcut sufletul fericit și cred că am fost cea mai relaxată din toată aventura noastră în Turcia.

În zilele care au urmat ne-am relaxat total. Ne-am mai plimbat prin sat care era plin de smochine și rodii. Am văzut baloanele în fiecare dimineață și am admirat apusuri superbe. Pamukkale a fost tare frumos. Rămânem totuși cu impresia că turcii ar putea avea mult mai multă grijă de obiectivele pe care le au că de luat banii se pricep în continuare de minune.

Sfaturi utile

Dacă vizitați travertinele luați un ghiozdan sau o pungă să vă puteți ține încălțămintea în ea. Nu uitați să aveți pe voi costumul de baie, deoarece te poți relaxa în ele. Vă puteți lua la voi apă deoarece acolo e foarte cald și hidratarea e foarte importantă. Sunt toalete amplasate în mai multe puncte. Mai puteți găsi băuturi și ceva de mâncare în apropierea piscinei Cleopatra. Puteți adăuga și o șapcă sau orice altceva ce vă protejează de soare. Chiar recomand să vizitați Pamukkale pe cont propriu pentru că am văzut cât erau de grăbiți oamenii cu tururile organizate.

Ne vedem în curând cu următoarea destinație: Izmir plus alte două surprize! Spor la călătorii frumoase!