Elena Oprea

Bună ziua, seara! Încă nu știu exact când o să postez acest articol, dar bine te-am regăsit! Am făcut o pauză de la articole, dar sper că încet, încet să revin. Cum scrisul este doar o pasiune a mea, nu apare ca și prioritate în viața asta aglomerată și economia asta nebună.

Astăzi, am adus pe blog un invitat important al societății în care ne aflăm. Un om simplu, onest, empatic și cu mare sete de a face bine acum și în viitorul apropiat prin meseria pe care și-a ales-o. Astăzi nu este deloc despre mine, este despre ea și sper să vă fie de folos acest articol!

Ca să nu risc să fac o descriere care nu e pe placul ei, o să las câteva rânduri pe care le-am selectat de pe contul ei de Instagram. Să o cunoaștem pe Alexandra. 🙂

1. Mă cheamă Marinela-Alexandra, nimeni nu mi-a zis Marinela, dar povestea numelui este una dragă mie și care mă ține aproape de mama mea. Când era însărcinată cu mine, a visat o femeie pe nume Marinela care i-a spus că o să aibă o fetiță, iar drept dar pentru ea, a spus că-mi pune numele ei.

2. Am 23 de ani, sunt născută iarna cu un scor apgar mic (5). Mami a avut o sarcină dificilă cu mine, dar mi-a zis că am fost singura dintre cei trei copii ai ei la care a simțit pofta continuă de a mânca legume și fructe proaspete. Poate mi-a fost scris să fiu nutriționist-dietetician.

3. M-am născut în Craiova, am locuit în Vârtop, apoi în Caraula până în clasa a IV-a când m-am mutat la bunici în Craiova. Părinții mei locuiesc tot în Caraula. Am locuit cu bunicii până în 2019 când m-am mutat cu Mihai în chirie. În 2022 ne-am mutat în Timișoara.

4. Am terminat filologie-spaniolă la Colegiul „Elena Cuza” din Craiova, am luat 9,61 la bac, apoi am intrat la Facultatea de Drept din Craiova la care am renunțat doi ani mai târziu pentru Facultatea de Nutriție și Dietetică din Timișoara.

5. Am un „deficit” de învățare când vine vorba de limbi străine. Încă din clasa a IV-a m-am simțit terorizată de profesoara de engleză și de atunci mi s-a strâns stomacul la fiecare oră și mi se făcea rău. Nu vorbesc fluent nicio limbă străină. Dacă aș putea schimba ceva la mine ca prin minune, ar fi să „știu toate limbile străine”. E ceva ce-mi spun de mică.

6. Am lucrat ca barista doi ani, unde am învățat singură să fac latte art, eu neavând deloc talent la desen.

7. Am avut piercing în nas în liceu, am fost fumătoare tot în liceu și încă am trei găuri într-o ureche și două în cealaltă în care nu-mi pun cercei pentru că nu am interes să-i cumpăr.

8. Nu ştiu să înot și am frică de înălțime. Niciodată nu m-au pasionat sporturile extreme tip sărit cu parașuta.

9. Nu am carnet de conducere și nu-mi place ideea de a conduce o mașină.

10. Sunt pasionată de antropologie.

Acum că ați cunoscut-o puțin pe Alexandra, urmează un interviu scris pentru care vreau să-mi cer scuze că nu a apărut mai repede.

1. De ce ai ales să studiezi Nutriție și Dietetică?

În data de 13 februarie 2021 am postat primul meu story pe Instagram cu niște mâncare și din ziua aia am început constant să fiu interesată de alimentație. Pur și simplu m-am trezit dimineață cu sentimentul ăsta, de parcă o făceam din altă viață și, cumva, mă regăsisem și în asta. Până atunci, am fost un om fără strop de interes legat de nutriție și nu știam absolut nimic legat de asta, iar în liceu nici nu am știut că există Facultatea de Nutriție și Dietetică, iar Medicina nu a fost niciodată o opțiune pentru mine. După liceu, am intrat la Facultatea de Drept și m-am angajat ca barista la o cafenea din oraș pentru că aveam nevoie să mă întrețin, dar voiam să și învăț să fac cafea. Între timp, de atunci, din 2021, am făcut constant pași legați de alimentația mea, de pildă am renunțat la a mai consumă frecvent produse cu zahăr adăugat și am învățat să citesc etichete, lucru pe care nu îl făcusem niciodată până atunci. Apoi, în anul 2 de Drept am avut un examen în care profesorul m-a făcut să simt frustrare legată de acea meserie, de faptul că oamenii vinovați trebuiau apărați la rândul lor, și că, poate, și eu ar fi trebuit să fac asta. De atunci am început să-mi pun întrebarea dacă vreau să fiu avocat și dacă meseria asta este în echilibru cu principiile mele. Mi-am dat seama că nu era calea potrivită când am avut un atac de panică pe stradă. Nu mă regăseam în decizia luată în 2020 și nu știam cum să o repar. Atunci, Mihai, iubitul meu, m-a întrebat de ce nu dau la Facultatea de Nutriție și Dietetică, că el simte că mi se potrivește foarte tare. Ăla a fost momentul în care ochii mei s-au deschis și am simțit ceva foarte puternic, de parcă până atunci trăisem în ceață. Fix atunci mi-am făcut cererea de retragere de la Drept. Apoi, a urmat pregătirea și admiterea, mutatul în alt oraș și uite-mă aici, aproape terminând facultatea!

 

2. Cât de mult ne ajută nutriția în viața de zi cu zi?

Enorm! Alimentația ne influențează real sentimentele, energia, nivelul de concentrare; mâncăm în fiecare zi, imaginează-ți cât impact are asta asupra corpului nostru în ani. Dar, alimentația nu este singură în treaba asta și este nevoie să o cumulăm cu alți factori la fel de importanți, precum mindsetul nostru, relațiile sănătoase cu oamenii din jurul nostru, mișcarea și statul în natură, hidratarea corespunzătoare, igiena somnului, igiena informațiilor pe care le consumăm (cărți, tv, internet). Toate aceste lucruri sunt extrem de importante și trebuie prioritizate la fel cum ne prioritizăm sau ar trebui, alimentația. Corpul nostru funcționează doar dacă îl hrănim, hidratăm, mișcăm și odihnim. Dar modul în care noi facem asta este la fel de esențial, în sensul că degeaba mănânci sănătos pe hârtie dacă în viața reală îți e scârbă de mâncarea din farfurie și nu înțelegi deloc importanța ei. Desigur, ea o să îți ajute corpul, dar în momentul în care creierul transmite alte sentimente corpului, și anume scârbă sau restricție, toată treaba asta o să se simtă ca un stres și, pe termen lung, beneficiile nu mai sunt aceleași. Este crucial să înțelegem faptul că hrana și stilul de viață reprezintă cea mai bună formă de prevenție a numeroaselor boli. Un lucru pe care îl facem de mai mult de 3 ori pe zi întreaga noastră viață, nu are cum să nu ne schimbe. Informația genetică din corpul nostru se modifică zilnic, iar hrana și calitatea ei are puterea uriașă de a ne modifica genele, iar un slogan pe care îmi place să-l afirm de foarte multe ori este că epigenetică bate genetică. Epigenetica reprezintă toți factorii de mediu care intră în contact cu genele noastre, inclusiv alimentația. Gusturile alimentare se reeducă, iar cu puțin ajutor și educație nutrițională, tot mai mulți oameni o să afle că mâncarea sănătoasă este delicioasă, deloc restrictivă.

 

3. Ai descoperiri recente învățate la facultate și pe care ai vrea să le împărtășești cu noi?

Nu pot să spun că real am avut descoperiri uriașe în ultimul timp la facultate, majoritatea lucrurilor le aflu din studiu individual, dar ceva ce am aflat recent este că bebelușii care aruncă cu obiecte de sus în jos în mod repetat nu fac asta ca să te enerveze pe tine, ori distreze, ci este, de fapt, un reflex natural cu care ne naștem prin care învățăm ce este gravitația, cât de dure sunt obiectele și despre relația cauză-efect. La această vârstă își dezvoltă reflexe motorii fine și învață să își îmbunătățească coordonarea ochi-mână. Desigur, ei pot face asta și pentru că imită un adult drag, cum de altfel este și un mod prin care își exteriorizează sentimentele pe care nu le pot verbaliza. Tot atunci am învățat și că gusturile bebelușului pot fi influențate de ceea ce mama mănâncă în sarcină și că bebelușii ai căror mame au consumat des legume și fructe în timpul sarcinii au o afinitate mai mare pentru aceste alimente atunci când începe diversificarea. Cred că lucrurile legate de copii mă uimesc cel mai mult și poate de aia sunt mai impresionată de aceste lucruri. Este fascinant cum suntem construiți și ce reflexe extraordinare au bebelușii.

 

4. Ce vrei să schimbi atunci când îți vei urma cariera, la ideile greșite ale alimentației?

Sunt în punctul în care îmi e foarte neclar modul în care o să arate activitatea mea dietetică, căci nu m-am hotărât la o specializare și, cumva, simt că trebuie să fac ceva mai mult. Dar ce vreau să demonstrez și să realizez în viitoarea mea carieră este că alimentația nu trebuie transformată în matematică, mâncarea însemnând și sentimente, intuiție, tradiție, reflexia oamenilor cu care o mănânci. Îmi doresc să schimb modul în care mâncarea sănătoasă este privită, în special anumite alimente intens blamate din lipsă de informație. Îmi doresc să schimb modul în care ne raportăm la calorii și să înțelegem că hrana este importantă nu doar pentru noi, ci și pentru viitoarele generații care se nasc din noi și că ceea ce facem acum poate influența lumea din viitor. Vreau să le arăt oamenilor că, la bază, lucrurile sunt foarte simple și că noi, oamenii, ajungem să le complicăm foarte mult. Îmi doresc să aduc aceste schimbări prin oamenii cu care o să colaborez, de la cei mai mici la cei mai mari, și să readuc simțurile pe care, o dată, cu toții le-am avut: senzația clară de foame și mâncatul fără restricții nefondate. Cred că, cel mai mult, vreau să educ și să readuc încredere acolo unde s-a pierdut.

 

5. Care e viitorul nutriției și al alimentației? Sau cum îl vezi tu.

Cred că o să se pună din ce în ce mai mult accent pe acest domeniu, asta pentru că multe studii încep să concretizeze faptul că nutriția este la baza piramidei sănătății noastre. De altfel, se observă din ce în ce mai mult că foarte multe boli se tratează doar cu ajutorul schimbării stilului de viață, inclusiv probleme precum depresia și anxietatea. Și studiile despre boli precum Alzheimer spun din ce în ce mai mult că nutriția ar fi extrem de importantă în apariția acestei boli și că ar putea fi prevenită în acest sens, fiind un subiect de foarte mare interes având în vedere că nu există tratament și că nu se știe cu exactitate cauza apariției. Rolul alimentației în diversele tipuri de cancer se știe de ceva vreme bună, și având în vedere faptul că din ce în ce mai mulți tineri sunt diagnosticați, hrana probabil o să fie din ce în ce mai mult menționată. Simt și cred că nutriția o să ajungă în atenția publicului și mai cred și că în curând o să fie o materie de studiat în școli și licee. În viitor, sper să și scăpăm de unele alimente, precum margarină, energizantele și alte tipuri de alimente ce nu-s chiar cele mai prietenoase cu sănătatea noastră.

 

6. Cu ce provocări te lupți zi de zi?

Hmm, cred că gândurile mele sunt provocările mele. În ultimii ani m-am dezvoltat foarte mult ca om și cred că mi-am găsit liniștea. Cu ani în urmă m-am confruntat cu depresia, iar anxietatea încă îmi influențează viața. Am trecut prin provocări greuțe până la 23 de ani, neavând chiar o copilărie lipsită de traume. Apoi a urmat o perioadă în care chiar mă gândeam că nimic nu are sens și era o adevărată provocare să pot intra într-un magazin sau să îmi fac o poză, asta pentru că mi-am urât înfățișarea mult timp și mi-am privit corpul cu foarte multă ură. Încă de mică am avut sentimentul că sunt privită drept incompetentă, că nu-s suficient de bună. Așa că mulți ani, provocarea mea a fost să demonstrez că sunt o fată puternică, că am dreptul să vorbesc și că pot face orice când vreau eu. Între timp, am ajuns în punctul în care nu trebuie să mai demonstrez nimic, pentru că, cel puțin o parte a fetiței din mine se simte iubită, înțeleasă și acceptată. Mai târziu am înțeles că provocarea a fost să fac cunoștință cu mine, nu cu alții. Când m-am angajat ca barista, am reușit să îmi reduc nivelul de anxietate și mi-am dat seama că, de fapt, chiar îmi place și mă pricep să vorbesc cu oamenii. În prezent, încă sunt introvertită și provocarea cea mai mare este să-mi stăpânesc vocea din cap care-mi spune că sunt penibilă și să am grijă că o să mă înroșesc și o să mă fac de râs. Altfel de provocări nu pot să spun că am, căci am reușit să-mi conturez o viață destul de liniștită și simplă. Gândul mai nou este că vreau să-mi întemeiez o familie și să-mi conturez o carieră profesională fără să minimizez vreun rol sau să pun presiune pe mine. Îmi doresc să-mi trăiesc viața în liniște în timp ce fac ce iubesc.

 

7. Ce nu suporți să vezi pe rețele de socializare? Nu neapărat legat de alimentație, orice subiect.

Eu urmăresc relativ puține persoane pe Instagram, Facebook nu prea folosesc, iar Tik-Tok nu am avut și nu am, așa că mă feresc din start de foarte multe frustrări, să le zic așa. Ceea ce nu suport real pe social-media este lipsa de autenticitate și blamarea generalizată a anumitor alimente sau activități, în timp ce altele sunt idolatrizate. Nu îmi plac excesele de niciun fel și fix la asta mi se pare că se ajunge uneori. Tipul ăla de postări precum: ovăzul îți produce inflamație, lactatele îți produc inflamație, când nu iei produsul X ajungi să fii obosit sau chestii asemănătoare, care, din punctul meu de vedere, sunt informații fals generalizate care conduc către un tipar alimentar restrictiv și frustrant. De altfel, postările precum: ”Te simți mereu obosit, uneori trist, tragi pârțuri sau îți cade un fir de păr? Cred că ai boala X sau carență!” Genul ăsta de postări sunt generalizate și aduc panică în rândul cititorilor. Da, este bine să semnalăm simptome, dar nu din cele mai basic, care, uneori, sunt pur fiziologice. De altfel, mă simt sufocată când mi se prezintă 10 tipuri diferite de produse în două zile și o să plec de pe acea pagina. A, și nu suport superioritatea și conturile care se ocupă cu comentarea vieților altor oameni pe care nici nu-i cunosc. Eu oricum am un feeling foarte puternic când vine vorba de oameni, așa că-mi ascult instinctul mereu.

 

8. Trei sfaturi pe care i le-ai da unui om care vrea să înceapă un stil de viață sănătos.

1) Să fie hotărât și să facă asta din iubire față de propria persoană, fiind sincer cu el ea și dorindu-și real să schimbe ceva.

2) Să înceapă cu pași mici și să nu elimine alimentele preferate, ci mai degrabă să modifice frecvența, cantitatea și modul de preparare, dacă este cazul.

3) Să citească etichetele alimentelor pe care le cumpără pentru a realiza ce mănâncă. Atunci când vrei să schimbi ceva la tine în bine, doar tu poți face asta. Suntem responsabili de viețile pe care le avem și nimeni nu o să vină să ne salveze. Tot ce-ți trebuie pe drumul ăsta este hotărârea și iubirea față de tine.

 

9. Dă-ne exemplu de un aliment pe care îl adori și unul pe care îl detești.

Oh, ce greu e să aleg doar unul! :)) Iubesc busuiocul proaspăt; mă face să mă simt foarte fresh, liniștită și îmi dă real o stare de bine. De detestat nu știu dacă detest neapărat vreun aliment, dar ideea de a mânca stridii mă face să mă strâmb. În general nu consum fructe de mare și nu-s fană gust de pește.

 

10. Care ramură a nutriției e preferata ta și de ce?

Încă nu mi-am găsit locul când vine vorba de specializare și aștept sentimentul ăla pe care îl am în viața mea atunci când știu că aia-i calea pe care trebuie să merg. Până acum, mă tentează nutriția pediatrică și de familie, asta deoarece înțelegerea importanței alimentației și stilului de viață se face în copilărie și în familie, înainte de toate. Un copil crescut cu deprinderi sănătoase din punct de vedere alimentar este mai susceptibil pentru a fi un adult cu deprinderi sănătoase. În schimb, un copil neexpus informațiilor nutriționale va fi mai greu influențat, ca adult, să renunțe la anumite practici nesănătoase. Nutriția de familie mi se pare ceva esențial pentru toate cuplurile, chiar dacă nu este un copil acolo, asta deoarece omul cu care locuim are o influență enormă asupra noastră, iar atunci când ambii parteneri sunt educați în acest sens, șansele ca ei să se susțină unul pe altul sunt mai mari. Partea de nutriție clinică mă atrage la fel de mult, asta pentru că foarte mulți oameni bolnavi au nevoie de îndrumare nutrițională ca de aer proaspăt.

 

11. Cum e sistemul școlar în acest moment în care tu ești studentă și cum ar putea fi îmbunătățit?

Sistemul școlar, cel puțin cel universitar și mă refer strict la facultatea la care eu merg, mi se pare puțin învechit. Lipsesc foarte multe informații de actualitate, profesorii care predau anumite cursuri sunt total nepregătiți, iar lipsa practicii de specialitate afectează enorm. Consider că avem nevoie ca informațiile să fie actualizate, profesorii să urmeze cursuri de specializare în domeniul pe care îl predau și să se elimine materiile care nu te ajută cu nimic în viitoarea ta meserie. De altfel, reguli mai stricte ar fi benefice, asta deoarece cu bani se pot face facultăți la care abia mergi la cursuri și nu înveți nimic pentru examene, apoi te numești specialist în X domeniu și strici viața cuiva dacă cumva ajungi să și profesezi în acel domeniu. După părerea mea, examenele ar trebui să fie mai serioase, restanțele să nu fie cu fix aceleași subiecte și să se pună mai mult accent pe practică și pe faptul că important este să înveți real, nu să iei examene și atât. Aș schimba foarte multe materii inutile cu unele de actualitate și aș alege poate mai puține și mai bine documentate decât multe, inutile și stresante, cum sunt acum. Faptul că unii studenți sunt mai bine pregătiți decât profesorii când vine vorba de cursurile pe care le predau, este trist.

 

12. O rețetă pentru mic dejun

Lipie integrală sățioasă și rapid de făcut.

Ai nevoie de:

– 2 ouă ecologice

– o lipie integrală

– jumătate de ardei gras galben/roșu/verde

– jumătate de legătură de pătrunjel (aliment minunat, mai ales pentru femei)

– jumătate de avocado

– zeamă de lămâie, sare, piper

– două lingurițe ulei de măsline

Se sparg ouăle și se bat cu furculița împreună cu un praf de sare. Se pun în tigaia încinsă ca pe o omletă. Când ouăle par că s-au gătit, se pune pese lipia (în tigaie, da) și se întoarce omletă cu tot cu lipie pe partea cealaltă. Dacă procesul acesta ți se pare greu, poți face o simplă omletă pe care o pui ulterior în lipia puțin încălzită în tigaie.

După ce ai făcut baza lipiei tale, adică ouăle, o scoți pe o farfurie întinsă și adaugi legumele pe mijloc, stropești cu zeamă de lămâie și rulezi.

Se consumă caldă sau rece. Legumele le poți alterna în funcție de ce ai în frigider. De exemplu, poți face o salată de gulie pe care o poți adăuga, ori de sfeclă roșie, ori o pastă tartinabilă de sfeclă roșie. Poți adăugă frunze de salată sau alte plante aromatice care îți plac, precum busuiocul.

Acesta a fost și micul meu dejun de azi.

Mulțumesc mult, Alexandra pentru timpul acordat! Vă sugerez să o urmăriți și pe contul ei de Instagram, unde zilnic postează rețete sau lucruri interesante! Ne puteți susține atât pe mine cât și pe ea prin platformele Buy Me a Coffee pentru Alexandra și Ko-fi în cazul meu. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să lași un like, share sau un gând bun pe Instagram. Te aștept acolo mereu @coffeelena22!