Elena Oprea

Salutare, oameni buni!

Este vineri și e bine. Am revenit cu o super postare. Trecând prin articolele mele am realizat că nu am lăsat prea mult imaginația să curgă. Am scris puțin comic, puțin realist, puțin dramatic, dar niciodată puțin altfel. Astăzi, zic eu că am reușit. Și dacă totuși este o zi călduroasă, haideți să ne răcorim puțin mintea citind ceva care ar repara mai multe relații în prag de „stricăciune”.

Ce este de fapt orgoliul?

Orgoliul e bau-baul relațiilor fericite. Dacă orgoliul ar fi un om, ar fi un nene rău care fură.  Fură momente unice, clipe minunate, persoane care ar putea fi fericite, persoane cu speranțe, persoane care visează, care vor să fie pace, lapte și miere. Ar fi persoana care ar călca pe inimi, ar arunca săgeți unde ar trebui puse pansamente, ar porni un foc unde ar trebui un izvor, ar îneca speranțe când ar trebui o vestă de salvare.

Ți-ar lua tot ce îți este mai drag. Ți-ar lua timpul. Ți-ar lua momente pe care nu le mai poți avea, peisaje pe care nu le mai poți vedea, poze pe care nu le vei mai putea realiza împreuna cu el/ea.

Deci orgoliul e rău în calea fericirii, este o barieră. Să nu confundăm orgoliul cu respectul de sine. Să nu îl confundăm cu protecția pe care vrei să i-o oferi inimii tale după ce ai suferit în dragoste. Vorbesc strict despre orgoliul prostesc pe care îl afișăm deseori din inconștiență.

Pe zi ce trece iubirea crește, deci orgoliul ar trebui să se micșoreze. Dar revenind la titlul articolului, vă întreb pe voi ce nu ne spunem când vorbește orgoliul?

Când încetăm să mai vorbim, el va fi glasul nostru. Nu îl lăsați să câștige. Imediat știe cum să se bage pe sub pielea ta. Poți spune multe despre relații și poți numi orgoliul ca factor al numeroaselor despărțiri.

Atunci când fac cunoștiință cu el mă opresc. Cuvintele nu mai vor să iasă. Tot ce vreau să spun se blochează. Mintea mi se golește. Devin rece. Nu mai văd optimism, nu mai văd situații favorabile. Mă șochează și mă simt rușinată de prezența lui. Îmi spune că ar fi mai bine să tac pentru că tot ce aș putea spune ar fi o prostie, o minciună. Îmi alimentează frica de a spune ceva greșit. Mă umilește pur și simplu.

Eu mă lupt, simt că e egalitate la un moment dat. Dar e 1-0 în final pentru el. E mai puternic. Câteodată simt cum îl las să câștige, cum pur și simplu mă dau bătută.

El râde și mă provoacă să îmi spun în minte tot ce ar fi trebuit să spun cu voce tare. Îmi cere asta cu atâta patos. De parcă aș putea să îl refuz vreodată.

Închid ochii și încep, aș vrea să îi spun că azi a fost o zi grea și sunt tare obosită. Aș dori să comandăm o pizza cu ciuperci, porumb și măsline, dar știu că lui nu îi plac ciupercile. Parcă e alergic, mă enervează! Cui nu îi plac ciupercile? Mereu mănânc eu ciupercile. Nu mă deranjează asta. Aș vrea să îi spun că mirosul parfumului mă înnebunește de cap. Efectiv simt cum dansează pe la nările mele. Și când l-am sărutat, bărbița lui m-a înțepat. A zis că o lasă să crească, dar știm că mâine se va bărbieri. Azi iar m-au bătut papucii și nu am avut plasturele de rezervă. Mi-a propus șeful o ofertă pe care nu o mai pot refuza. Săptămâna viitoare trebuie să stau niște ore extra să-mi ating target-ul pentru luna aceasta. Aș mai vrea să îi spun că am rezervat două bilete să degustăm vin la Roma.

Știi?! Îi place mult vinul, atât îl miroase și îl învârte în pahar. Zici că s-a născut în pivnița cu vin. Ce m-ar mai pupa. Pe ambii obrăjori că m-am descurcat să cumpăr niște bielete de avion. Nu prea mă crede capabilă de multe chestii. Nici să desfac un borcan în bucătărie. Păi e clar că ăsta e un motiv pentru care vrem o relație, nu? Azi iar am trecut pe lângă rochia aia neagră și mulată. I-aș cere părerea să văd dacă merită să o iau. Ar spune că e prea scumpă sau nu îmi stă bine pe șolduri. I-ar da zâmbetul în colțul gurii știind că mâine iar aș găsi-o ascunsă în dulap între plapume. Așa face mai mereu și eu mai mereu mă prefac surprinsă. Măcar ar spune și ar face ceva. În două zile e ziua lui și nu i-am luat nimic, e prea slăbuț. Toate tricourile mici s-au dus. Rămân biletele la Roma. Aș fi vrut să îl întreb dacă îl mai doare capul și dacă a reparat mașina. Au trecut ceva minute și privirea e rece. Aș fi vrut să îl iau în brațe și să îl las fără aer. Să îl ciupesc până îi las semn ca mâine să mă tragă iar la răspundere pentru fapta mea șireată. E așa de drăguț. Hop, s-a și împiedicat. Știe poate că vorbesc de el, o simte. Stă mai îmbufnat de parcă eu am fost de vină.

A fost la duș. Tot frumos miroase. Îl simt atât de fresh. E gelul ăla cu aloe nou. Mama i l-a făcut cadou. Ce? S-a pus la somn deja. S-a întors, rece, trăgând plapuma mai mult spre el. Nici un „Noapte bună!”, nici un pupic. Adorm așa supărată și poate mâine am șansa să îi spun că il iubesc și doare… Poate îmi fac curaj să îi spun că nu mai vreau să trăiesc cu orgoliul și că poate să se despartă de el. Dar până mâine tăcere.

După cum observați, atunci când orgoliul se instalează, multe lucruri rămân nespuse. Situații care pot fi atât de copleșitoare se transformă într-un șir de evenimente obișnuite.

Nu mai spunem nimic.  Nu mai cominicăm. Legătura nu mai e la fel de solidă. Se simte răceala, indiferența. Pur și simplu nu ne mai pasă. Ne aflăm într-un loc în care poate ai putea să te obișnuiești rapid și ți-ar plăcea să mai stai acolo. Îți face plăcere să răspunzi cu scârbă la întrebări puse cu atâta drag. Atragi nefericire și îți alimentezi ego-ul. La final te întreb: Merită?

Dacă ai găsit persoana potrivită, lasă totul deoparte. În fiecare zi încearcă să dai tot ce ai mai bun pentru a o face fericită. Da, așa e. Stresul cotidian, oamenii din jur, situațiile care apar te pot abate de la calea iubirii. Dar la sfârșitul zilei sunteți doar voi doi într-o cameră goală împărtășind păreri. Totul în viață e trecător, așa că ne bazăm foarte mult pe persoanele dragi din jurul nostru. Nimic nu e mai presus decât iubirea. Este elementul care dă gust oricărei relații.

Dacă vă regăsiți în acest articol este ok. Toți trecem prin aceste etape, important e să învățăm ce lucruri trebuie eliminate pentru a trăi frumos. Noi doi am greșit și am învățat, tu ce alegi?

Cu drag,

Elena