Marocul, șocul cultural care m-a făcut să-mi depășesc limitele

20190122_122615-01 (1)

Aloha!

Nu am mai scris de un an. Am lucrat intens zi de zi, să pot călători lunar ca la sfârșit să-mi pot așterne concluziile digital în fața ecranului tău. A fost un obiectiv pe 2018 și uite că ne-au ținut bateriile și buzunarele și am reușit!

Sunt multe articole care așteaptă să fie publicate. Unele mai au nevoie de o conzluzie, altele de un început.

Bine v-am regăsit aici! Acum să începem călătoria vizuală și spirituală în Marrakesh.

Geografic vorbind Marocul se află în Africa de Nord, are parte de  monarhie constituțională și capitala este Rabat. Deși Marrakesh-ul a explodat, turistic vorbid cel mai mare oraș al Marocului este Casablanca.

Experiențele sunt trăite pentru a fi împărtășite așa că o să vă spun povestea mea.

Despre bilete și cazare

Am luat biletele către Maroc după ce am pus în balanță și Punta Cana. Din motive de neînțeles am rămas cu Maroc. Am călătorit cu Ryan Air și am făcut escală la Berlin. Poți alege și alte orașe cum ar fi: Veneția, Milano sau Bruxelles. Am prins un preț tentant la bilete. Cu tot cu escale pe ruta București – Berlin – Marrakesh apoi Agadir – Bruxelles am plătit doar 1600 RON. Fain, nu?

Cazarea am luat-o prin booking.com și am plătit pe un riad autentic (Riad Lilen) pentru 6 nopți 980 pentru două persoane plus 75 RON (15 euro) transfer de la aeroport cu taxi privat.

Controlul pașapoartelor

Ajunși pe aeroportul din Marrakesh am dat de sistemul melcului. O verificare de pașaport durează cam 7 – 8 minute pe persoană, lipsa tehnologiei se simte. Întrebată de aproximativ 6 ori cum mă cheamă și cu ce mă ocup, a început oboseala să se simtă și deja nu mai aveam zâmbetul cu mine. Am prins eu o persoană care deși nu știa prea multe, altă impresie voia să facă. În avion veți primi o foaie pe care o să o completați cu datele voastre. Recomand să o faceți în avion ca să nu mai pierdeți timp. Vizibil obosită, am trecut printr-un control al bagajelor. Slavă Domnului că a fost numai unul, de obicei sunt mai multe, nu de alta, dar îți ia ceva timp.

O parte din bani am schimbat în aeroport. Aici moneda locală este dirhamul. Cursul este bun, dar veți găsi și mai bine în oraș. Omul de la casa de schimb a fost mai drăguț decât nenea polițistul care abuza puținel de funcția pe care o avea.

Începutul aventurii

Pas cu pas și am ajuns în afara aeroportului care era micuț și drăguț. Ne uitam după semnul cu riadul nostru. Am găsit semnul, dar nu șoferul. Stătea undeva retras. Ne-a zis el ceva acolo în limba lui, noi în limba nostră. Celebrul Hello! How are you?  nu mai avea sens. Pe drum Vlăduț a mai zâmbit, mai o glumă, eu nu aveam aceeași stare din pricina șoferului. Cursa s-a încheiat șoferul ne-a dat jos într-o mini piață înconjurată de clădiri vechi și cu oameni pe ici pe colo. Inima a început să îmi bată o idee mai rapid, era liniște și întuneric și șoferul care ne zicea ca șă facem la dreapta după farmacie și găsim noi casa. După ce a aruncat vorbele astea, a plecat. Am înghețat.

Se vedea de la o poștă că nu aveam habar pe unde stăm și cu trei trolere după noi. Peste fix un minut după ce șoferul a plecat se auzea intens un sunet de scuter care devenea din ce în ce mai enervant, apoi și o voce. Era un băiat un aspect neîngrijit uitându-se în ochii mei și bolborosind ceva de Maria. Frate, nu știu cine era Maria, dar în momentul ăla eram profund confuză. Se plimba amenințător pe lângă noi și apoi Vlăduț i-a spus că suntem ok și nu avem nevoie de ajutorul lui. Atunci deși nu vorbeam pe aceeași limba, faptul că nu ai nevoie de el l-a activat. A devenit nervos și sfidător cu privirea. A spus că nu îi plac oamenii ca noi adică în traducere liberă nu îi plac cei care nu îi dau banii ca el să îi ghideze la adresă. Peste 3 – 4 replici mai încolo între el și Vladutz ne-a dat dracu’ și a plecat. Cu el a plecat și pulsul meu nebunesc.  Deși am reușit să rămăn calmă la suprafață se pare că sufletul meu nu era la fel. Eram șocată peste ce primire am dat.

Am folosit Google Maps care îi rămăsese lui Vlăduț deschis în istoria căutărilor. Țin să precizez că nu aveam net pe telefon. Toată situația prezentată mai sus se întămplă destul de des. Noi atunci când am comandat taxiul am specificat să ne lase direct la riad deoarece știam de această fază, dar șoferul a fost un drăguț și a uitat să sune gazda. Ce coincidență că ne-am întâlnit cu gentlemanul ăla dupa aia, nu? Noi așa le-am legat. Nu sunt sigură de treaba asta.

Riadul la care stăteam era foarte bine ascuns pe străduțele puse ca un labirint. Fără Google  Maps poate o pățeam mai rău. Acum dacă stăm să ne gândim cam peste tot sunt oameni răi așa că o să iau toată vina asupra noastră. Trebuia să fim mai bine pregătiți. Totuși trebuie să spunem cum s-au petrecut lucrurile pentru a vă preveni pe voi.

O altă problema, dar de data asta mică au fost prizele. Deși ne-am uitat cum ar trebui să fie se pare ca pentru prima noapte a trebuit să ne încărcăm telefoanele cu ajutorul laptopului. Era foarte frig noaptea. Dacă sunteți interesați să mergeți în această perioadă să știți că este cald doar în timpul zilei. Dimineața și seara se schimbă treaba.

A doua zi am început dimineața cu un oarecare entuziasm. După ce am terminat micul-dejun am decis să ieșim la o cafea și să vedem cum ar putea să ne mai surprindă țara asta. Deși am început destul de aiurea, nu puteam să continuăm la fel.

Am decis să ștergem cu buretele și să începem oficial de astăzi vacanța. Ca în fiecare vacanță, mai ales în prima zi mă aranjez ceva mai mult. Așa îmi place să surprind prima zi, ceva mai diferit. Citisem mult despre vestimentație și știam că trebuie să fie decentă, dar am plusat pe accesorii si culorile combinate. Aveam părul albastru și l-am lăsat desprins. Nuanțele se combinau așa de frumos.

Ieșind din casă am înghițit puțit în sec mergând din nou prin locurile cu o seară înainte. Era total diferit. Multă lume pe afară, oameni cu tarabe cu suveniruri și mâncare. Turiști cam la fiecare pas. Înaintând am observat multe priviri cam insistente și am început să nu mă simt așa de confortabil. Mi-am pus eșarfa peste tricou și mi-am strâns părul. Am vrut să mă integrez în peisaj și cred că un păr albastru nu prea te ajuta.

Taxiul chiar are un preț convenabil, dar noi nu suntem convenabili așa că am vrut să luam un autobuz. Autobuzele sunt vechi, dar foarte ieftine. Am decis să mergem la singura cafenea de specialitate din Marrakesh, care s-a dovenit a fi o prăjitorie. Eram singurii turiști din autobuz, dar nu ne-am simțit deloc așa. Normal că vor fi priviri asupra ta, ești diferit de ei din toate punctele de vedere. După ce ne-a lăsat autobuzul într-un cartier greu de descris în cuvinte am început să mergem pe jos. Cartierul era cu blocuri deja făcute praf și pulbere, altele abia se contruiau, altele erau pe jumătate dărâmate. Imagini greu de digerat pe alocuri. O mizerie și o sărăcie în adevăratul sens al cuvântului.

Am ajuns la prăjitorie. Ne-am făcut noi prieteni și am plecat plini de energie. Ceva mai optimiști după cafea. Am decis să vedem piața Jemaa el-Fnaa. Aceasta fiind printre atracțiile turistice lăudate de mulți. O piață normală, aglomerată și foarte zgomotoasă. Multe tarabe cu fructe și fresh-uri cu ce vrei tu. Eu am luat un fresh, dar  nu recomand deoarece condițiile nu erau tocmai igenice în sensul că am găsit un fir de păr în el. Recomand în schimb să mâncați portocale, mandarine și clementine din plin. Sunt foarte ieftine și gustoase. Să nu uitați și de măsline!

Plimbându-te prin souk-uri o să vezi atâtea lucruri frumoase. Prețurile sunt acceptabile dacă știți să negociați. Negociatul a devenit ceva la care ne-am perfecționat în timp.  Unii vor ceda, alții se vor ține pe poziții. E și după starea omului, ce să-i faci! Păstrați-vă loc în bagaj dacă treceți prin Maroc, se va umple repede!

Altă zi, altă dramă

Că tot veni vorba de souk-uri. Am să vă spun încă ceva. Noi căutând o școală ce putea fi vizitată (Ben Youssef Madrasa) ne-am întânit cu un băiat care părea foarte de treabă. Ne-a zis că nu are nevoie de bani, doar apreciază faptul că noi îi vizităm țara. Ajunși în dreptul școlii ne-a spus că e închisă pentru renovare și că se va redeschide peste 2 ani. Destul de dezamagiți că nu o puteam vedea am hotărât să mergem către alt obiectiv turistic, dar băiatul respectiv ne-a spus că este un târg de pielărie și ar trebui vizitat.

Destul de entuziasmată eu am tresărit pentru un da, pe când Vlăduț nu prea era încântat. Lăsând la o parte părerea lui, am hotărât că vrem să mergem, dar băiatul nu ne putea ghida așa că a ales un alt bărbat pentru a ne duce acolo. Cu cunoștiințe minime de limba engleză ne-a spus doar un hey și ne făcea semn să mergem după el. Mergând destul de departe pierzându-ne pe străduțe și îndepărtându-ne clar de zona tursitică am început să am un sentiment cu tocmai plăcut. Atunci m-am uitat la Vlăduț care nu era în apele lui și i-am zis că eu nu mai vreau și mai bine ne întoarcem. În secunda doi, i-am spus asta și bărbatului, dar el tot insista că imediat ajungem. Devenea destul de insistent și interesat de noi acum pe ultima sută de metri. Era dubios. Peste ceva metri ne arătă un loc strâmt unde trebuia să intrăm într-o curte în care nu se vedea mai nimic. Cu inima bătând nebunește ne-am prins de un alt grup de oameni care trecea prin zonă și duși am fost. Ce credeți? Peste maxim 2 minute îl vedem pe băiatul care tocmai ne-a abordat prima oară. Venea spre locul stabilit.

Citisem mult despre aceste scam-uri care se fac, dar nu mă gândeam că voi fi și eu victimă. De fapt nu era nici un târg de nici un fel atunci ci doar oameni necinstiți care voiau să facă bani mai ușor apelând la trucuri care te fac să te simți mai puțin confortabil. Repet, am citit despre asta și acum mi se întâmpla și mie. Așa că atenție mare și nu aveți încredere în nimeni. Gata! Promit că am terminat cu chestiile nasoale, astea două au fost. Faza e că vă puteau jefui în cel mai rău caz, nu se punea problema de mai mult.

În zona asta de restaurante am să vă recomand Nomad și Café Des Épices. Am mâncat la ambele și Nomad e puțin mai scump și mai fancy de fel, dar mâncarea este gustoasă în ambele localuri. Dacă  aveți în gând să mâncați în centrul lui Jemaa el-Fnaa aveți grijă că te iau și te pun la masă, te întreabă rapid ce vrei gen pește sau pui și îți trântesc niște frăgărui pe masă care sunt atât de mici și prețul e mare. Noi am luat inițiativă și am ales ceea ce am vrut, dar tipul nu a fost așa prietenos. Mâncarea nu a fost cine știe ce.

Obiective turistice

Următoarele zile am vizitat și Jardin Majorelle, Bahia Palace și El Badi Palace. Toate intrările au costat 7€. Toate atracțiile turistice sunt demne de banii pe care îi dați. Să nu mai zic de poze că oriunde pui camera cu siguranță culorile se vor îmbina armonios. Multe cadre frumoase pentru poze. O să se trezească artistul din tine.

Nu e curățenie pe străzi așa cum poate te-ai fi așteptat. Gălăgie cam la tot pasul. Mult praf și trăsuri cu căluți frumoși și pe lângă căluți o să te lovească și un miros de la frumoșii căluți. Trebuie să fii cu ochii în patru mai tot timpul pentru că trec mașini și scutere cam pe toate străduțele care ar trebui să fie pietonale.

Dacă ești tipul agitat clar va fi pe gustul tău Marocul. Dacă ești mai liniștit, îți recomand să te reorientezi puțin sau să ieși din zona de confort.

Agadir

Am mai vizitat un alt oraș al Marocului, Agadir. Aici nu sunt foarte multe povești de spus deoarece am fost într-un relax continuu. Plajă, plimbare și multă patiserie. Drumul până aici a fost de aproximativ 3 ore din Marrakesh cu autobuzul. Autobuzul a fost destul de curat și am avut parte de o oprire pentru mâncare și o cafea.

Ce este impresionant la acest oraș este că a fost reconstruit după ce a fost distrus în totalitate de cutremur în anul 1960. Este un oraș cochet aș spune. Zonele turistice arată foarte bine. Oamenii sunt prietenoși. Mâncarea este fantastică.

Obiective vizitate

La Médina d’Agadir

Crocoparc

Agadir Beach

Agadir Marina

The Grande Mosque

Sfaturi:

Beți doar apă îmbuteliată!

Negociați peste tot până și la taxiuri deoarece au obiceiuri de a tripla prețurile!

Mergeți la aeroport cu 2 – 3 ore înainte mai ales în perioadele super aglomerate deoarece aeroportul e mic, controalele durează destul de mult și riscați să pierdeți avionul!

Nu aveți încredere în nimeni de pe stradă, doar în cei de la riad sau  hotelul unde vă cazați.

Cu toate că am avut și momente mai puțin frumoase merită să-i dați o șansă și Marocului. Ne vedem în destinația următoare!

Cu drag,

E.

 

 

Advertisements
This entry was posted in Travel with me in the whole world, Uncategorized and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Marocul, șocul cultural care m-a făcut să-mi depășesc limitele

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s