Bine ai venit alături de mine în lumea introductivă a Gibraltarului. Mi se părea mereu fascinant de-a dreptul să poți trece dintr-o țară în alta, doar așa, târând trolerele după tine și arătând pașaportul. Fără avion, autobuz, tren. Așa e granița dintre Spania și Gibraltar. Treci doar printr-o verificare rapidă și gata, ai ajuns în altă țară. Știu că fiecare are propriile convingeri și păreri despre Gibraltar, înainte de toate o să spun că eu am identificat Gibraltarul ca fiind o altă țară și așa o să-mi rămână părerea, mai ales după ce am vorbit cu oamenii care locuiesc acolo, majoritatea mutându-se din Marea Britanie aici datorită siguranței, climei și stilului de viață mult mai relaxat. Cred cu tărie după ce l-am vizitat și vorbind cu localnicii că are personalitatea lui proprie :)) Să trecem peste aceste detalii geopolitice, deoarece pe noi ne interesează mai mult stilul de viață în Gibraltar, ce vedem, ce mâncăm și unde stăm.
Am luat un autobuz din Sevilla în La Linea de la Conception și am făcut 3 ore pe drum. Am ajuns în gara La Linea de la Conception și de acolo am mai mers 5 minute până la graniță. După ce treci granița, apare unul dintre cele mai interesante motive pentru care este Gibraltarul cunoscut. Pista de pe care decolează și aterizează avioanele este circulată de mașini și pietoni pentru a traversa granița. Mi s-a părut incredibil cum alergam cu toții pentru că urma să decoleze un avion de la British Airlines. Am rămas și noi să vedem asta. Pentru început, cei care se ocupă de traficul aerian opresc pietonii, apoi mașinile, coborând o barieră și punând pe jos și un lanț cu țepi, în caz că ești mai rebel :)) Și toată lumea se adună grămadă să se bucure de show.
Ei bine, asta nu e valabil și pentru spaniolii care muncesc aici, fiind plictisiți de așa ceva, dar pentru turiști chiar e ceva nou. Apoi, pentru că ajunseserăm aproape seara, s-a și întunecat și am decis să facem doar o scurtă plimbare până în centru. Noi ne-am cazat în Ocean Village, Marina, unde a fost de vis.
O noapte de cazare a fost 500 ron/seară asta fiind și cea mai scumpă cazare din toată aventura. De aceea, majoritatea aleg să se cazeze în Spania. Când am ajuns în centru, în prima seară, poate de la oboseală, nu am fost deloc impresionată, ba chiar voiam să ajung mai repede acasă. Mi se întâmplă de multe ori dacă sunt prea obosită să nu apreciez un loc la adevărata lui valoare, de aceea las loc liber pentru ziua următoare. Și bine am făcut, toate zilele care au urmat mi-au demonstrat că prima impresie a fost greșită.
Am stat 3 zile în Gibraltar și, deși în prima dimineață ne-am trezit mai târziu, am decis să facem cea mai tare experiență: să urcăm pe The Rock și să vadă și Vlăduț alte maimuțe, nu doar pe mine. PS: Chiar mă refeream la maimuțe.
Și acum sperând că s-a prins toată lumea de glumă, am început să urcăm către The Rock. Pe scările din centru către obiectivul nostru ne-am oprit să facem o poză la scările care formează steagul Marii Britanii.
După scări, ajungeți la Devil’s Gap Battery și apoi e un punct de control de unde îți poți achiziționa biletele. Am putut plăti cu cardul și a costat 16 lire de persoană. Față de alte dăți în care aveam timp să ne planificăm toți pașii și ceea ce să avem cu noi, aici nu am mai apucat și nu am avut la noi foarte multe snack-uri. Să vă luați la voi apă și ceva de mâncare pentru că dacă îl faceți la pas cum am făcut noi, va dura ceva. Nouă ne-a luat cam 5 ore toată distracția și am ajuns fix înainte de închidere la ultimele două obiective, deci cred că nu e o idee prea bună să începeți la ora 12 ca noi :))
Ce poți face pe The Rock?
The Rock of Gibraltar este o rezervație protejată. Acolo putem găsi, în afară de peisaje care îți taie răsuflarea, și macaci. În jurul acestor macaci se conturează și faptul că Winston Churchill ar fi adus macaci din Maroc doar ca să populeze insula, deoarece se spune că atunci când va dispărea ultimul macac, atunci nu va mai fi Gibraltarul sub stăpânire britanică. Dar până atunci, ne bucurăm de el așa cum este.
Am două atracții preferate de pe The Rock. Prima este traseul de pe Mediterranean Steps. Acest traseu a fost făcut de armata britanică pentru ca soldații să ajungă mai ușor la posturile din partea de sud a stâncii și începe de la Jews Gate. Mi-a plăcut, deși pare ciudat faptul că acest traseu m-a stors de puteri :)).
Nu a fost un traseu ușor, e mediu ca dificultate deoarece trebuie să fii foarte atent pe unde calci. Cred că ar fi o idee foarte bună să ai bocanci de mers pe munte sau ceva care să nu alunece deoarece porțiunile din drum sunt stâncoase și alunecoase. Ajunși în vârf, am admirat puțin faptul că puteai vedea și Spania și Africa și mi se părea fascinant.
Apoi ne-am continuat drumul până la cel mai înalt punct al The Rock unde tocmai ieșeau oamenii din telecabină. Puteți lua telecabina în caz că nu vreți să faceți acest traseu pe jos. Noi am făcut tot traseul bazându-ne pe propriile picioare. De sus e un punct foarte bun de a observa tot ce este în jur, dar există o podea de transparentă care i-a speriat pe unii turiști. Pe mine nu m-a deranjat, chiar adaugă o senzație de adrenalină, dar la un nivel foarte mic. Apoi am plecat spre a doua oprire favorită a mea: Peștera St. Michael.
Mi s-a părut atât de interesant acest loc. Au adăugat o sală înăuntrul acestei peșteri în care se țin concerte. Există un filmuleț de 7 minute la care puteți asista în timp ce se îmbină sunete și imagini pe pereții peșterii. Asta mi s-a părut impresionant. Apoi am întâlnit doi români nebuni ca noi și stând de vorbă, au realizat că ei săriseră un obiectiv și a trebuit să se întoarcă. Obiectivul era Windsor Suspension Bridge, un pod suspendat pe care majoritatea oamenilor îl ratează. Asta pentru că depinde foarte mult cum începi să-ți faci traseul, plus că primești la intrare o hartă cu tot ce trebuie să vezi și chiar te poți ghida după ea, sau Google Maps, cum a ales și Vlăduț să facă. Acest pod e o nebunie, deoarece este suspendat și simți adrenalina la maxim. Se mișcă foarte tare când mergi pe el, dar l-am trecut înainte și înapoi. Recomand!
Ne-am întâlnit și cu macacii și le-am făcut câteva poze, dar de la distanță și am încercat cât am putut să le respectăm spațiul personal pentru a nu deveni agresivi. Sunt semne și atenționări peste tot în rezervație în legătură cu macacii. Nu e recomandat să purtați culori stridente, șepci, ochelari, pălării, orice le-ar putea ademeni. Și mai ales, să nu deschideți ceva de mâncare în apropierea lor. Eu le-am văzut liniștite, se mai certau între ele, dar sunt bine îngrijite. Există puncte de hrănire a lor care sunt pline de fructe. Cred că de aia sunt așa liniștite :))
Ne-am grăbit pe drum și am prins chiar înainte de închidere ultimele obiective de pe listă: Great Siege Tunnels, World War II Tunnels și Moorish Castle.
Vei fi uimit cum au reușit să construiască englezii atâtea tuneluri doar cu praf de pușcă și forța propriilor brațe. Și o să vezi că au făcut câteva. Moorish Castle se vede mai frumos din centru. O să poți urca pe o scară ca să ajungi pe acoperiș de unde chiar o să ai o panoramă excelentă. Atenție la închiderea obiectivelor! Trebuie să terminați traseul pâna la ora 17:15 la tuneluri și 17:45 la Moorish Castle, altfel riscați să pierdeți obiectivele și biletul e valabil doar în ziua respectivă.
În ziua următoare am decis să vizităm și noi Europa Point, cel mai sudic punct al Gibraltarului. Puteți ajunge acolo pe jos sau cu un autobuz din centru. Numărul 2, dacă îmi aduc bine aminte.
Se plătește doar cash la șofer, nu se poate cu cardul. La Europa Point puteți observa Africa dacă este cer senin. Am luat-o la pas de la Europa Point să vedem și Europa Waterfall care e mai degrabă un firicel de apă decât o cascadă. apoi am ajuns la Alameda Gardens care au intrare gratuită și poate fi un loc extraordinar pentru relaxare. Mai pe seară am decis să vedem cum aterizează un avion așa că ne-am dus lângă pistă. Văzusem deja decolarea și am vrut să avem pachetul complet al experienței.
În următoarea zi am hotărât să ajungem într-un loc care pentru mine a fost foarte special și în sezon este extra plin, Catalan Bay. O bucățică de plajă presărată de căsuțe colorate. E un loc foarte liniștit și atunci când l-am vizitat noi eram cu siguranță singurii turiști. Imaginea pe care o creionează acele căsuțe, pe mine m-a făcut foarte fericită și am reușit să ne plimbăm puțin pe acolo, dar erau doar oamenii locului și nu am vrut să deranjăm prea tare.
În materie de cafea bună nu stăm prea bine în Gibraltar, din păcate. Singurul loc decent pe care-l recomand este Sacarello. Noi am fost prezenți acolo în fiecare zi și a fost destul de ok. Ultimele ore le-am petrecut în Marina Bay unde am avut cazarea și este o zonă extrem de frumoasă și cu un yacht hotel. Se vede că nivelul de trai al oamenilor de aici e destul de ridicat.
Gibraltarul este foarte curat, safe peste tot și oamenii sunt extra drăguți. Chiar am întâlnit doar un șofer mai puțin simpatic, dar în rest nu am ce să spun de rău de oamenii care trăiesc aici. Mai ales o doamnă care s-a oferit să ne plătescă biletele dus-întors la Europa Point deoarece aveam doar lire de hârtie la noi (care nu mai sunt valabile) și mi s-a părut emoționant, deoarece datorită ei am putut ajunge să vedem acest obiectiv. Se simte că sunt civilizați și asta mi-a plăcut și am apreciat enorm. De exemplu, cei care au câine și fac pe stradă, au după ei mereu sticlă de apă și detergent pentru a menține străzile curate. Of, civilizație! Față de Sevilla de exemplu, unde am văzut mizerie mai multă decât la noi.
Prețurile nu sunt cele mai prietenoase. Se poate plăti cu cardul în majoritatea locurilor. Se acceptă euro și lire din Marea Britanie. Dar lirele din Gibraltar nu sunt acceptate în Marea Britanie.
Ce ne-a venit în ajutor pentru a fi mai friendly cu bugetul nostru a fost supermarketul Morrisons care din punctul meu de vedere acoperă toate nevoile pe care le poți avea. Plus că ei vor să reducă risipa de mâncare și majoritatea produselor sunt la jumătate de preț sau chiar 1 sau 2 lire atunci când urmează data lor de expirare.
Înainte să termin acest articol aș vrea să atrag totuși atenția unui singur lucru. Doar să-l menționez. Ca să ajungi în Gibraltar din Spania nu ai cum să nu treci prin La Línea de la Concepción. Dacă ajungeți pe acolo încercați să fiți puțini mai atenți în jurul vostru și să nu ajungeți prin cartiere rău famate deoarece La Linea este cunoscut din păcate, nu pentru plajele superbe, oamenii faini și vibranți, ci pentru poarta prin care intră drogurile din Africa (Maroc) în Europa. Puteți să urmăriți și documentarul de pe Netflix La Linea și o să înțelegeți despre ce vorbesc. Noi l-am văzut după ce am ajuns acasă pentru că am preferat să nu știu :)) Doar atenție, în rest totul e ok 😀
Mulțumesc că ați stat cu mine până la finalul acestui articol! Mulțumesc fiecărui om care a intrat și a parcurs aceste rânduri. Urmează articolul care va încheia aventura noastră cu ultimele destinații: Malaga și Marbella. O să încerc să îl fac să terminăm anul în forță și cu toate destinațiile făcute.
Nu uitați! Dacă v-a fost folositor acest articol sau pur și simplu ai vrea să mă ajuți pentru a menține acest blog viu, o poți face cumpărându-mi o cafea virtuală pe următorul link –> https://www.buymeacoffee.com/coffeelena22
Vă doresc călătorii frumoase ca acest răsărit văzut exact de la cazarea noastră și eu în șosete să-l prind 😀
Cu drag, Elena!
Elena Oprea 